12 august…
In fiecare an aceasta data are o rezonanta puternica asupra mea. Este nascuta pe aceasta data, are de doua ori multiplul acestei zile, reprezinta ziua in care ne-am cunoscut si numarul de ani de cand suntem impreuna.
Anul acesta m-am decis sa fie ceva diferit, acel ”ceva” pe care il asteapta de atat de mult timp si dupa care tanjeste. Cred ca a venit momentul si ma simt pregatit sa fac asta.
Pentru a putea marca momentul cu rafinament si eleganta, am cumparat un inel coral, asezat intr-o panza alba, inconjurat de un invelis rosu, de catifea.
Nu este un inel obisnuit de a cere pe cineva in casatorie. Este un inel cu care isi doreste sa fie ceruta in casatorie. Nu as putea sa-i rapesc aceasta placere si dorinta de a primi acest inel in cel mai important eveniment din viata ei pana in prezent.
Refuza sa poarte aur, nici macar aur alb, de aceea am fost nevoit sa ma redirectionez catre argint. Ce-i drept, suntem amandoi iubitori de argint si purtam cu drag bijuterii din acest material.
L-am privit cu atentie si parea desprins din povestile turcesti cu cadane si imparati. Intr-un fel sau altul, am intrat in filmul lor, doar ca unica mea cadana, in curand, imi va deveni sotie.
Daca cererea in casatorie va fi unica prin inelul cumparat si locul unde se va desfasura activitatea (adica in cel mai mare castel din Romania), si nunta va fi una mai ”diferita”.
Marele moment se apropie si cred ca am mai multe emotii decat ea. Uneori, ma intreb, de ce trebuie sa facem noi mereu primul pas? Toate privirile vor fi atintite asupra noastra, oamenii vor scoate rapid telefoanele mobile si aparatele foto pentru a imortaliza momentul. Este o surpriza pentru toata lumea ceea ce se va intampla.