Uncategorized

Visele sunt inspiratie?

Simteam cum imi transpirau palmele iar pulsul inimii mi se accentua. O picatura de apa se scurgea pe obrazul meu drept de parca ar fi fost o lacrima doar ca a venit din cer. Daca cerul ar plange de fericire ca te-am
vazut, iti dai seama ce putea fi in interiorul meu? Circa 50 de pasi ne desparteau… Firele de iarba dansau pe langa tine clatinandu-se in stanga si-n dreapta accentuand mireasma din jur, de parca abia plouase. Simtisem un aer proaspat ca-mi intra-n plamani si-mi forteaza toracele la capacitate maxima. Parca tot raul din mine disparuse de-odata, lumea prinzand o alta culoare. In urma pasilor tai lasai doar parfum pe jos iar parul iti dansa in valuri facandu-ma sa cred ca as vrea sa ma inund in mireasma lor. Ma priveai cu acei ochi negrii fix in ochi, usor, usor, mainile tale prinzand curaj sa ma atinga. In acele momente simteam trupul cum imi vibreaza pana la temelia inimii si fiecare sunet scos de tine pe gura, ma facea sa spun ca: „In sfarsit, merit si eu sa fiu fericit!”.
Ti-am atins mainile si le simteam mai catifelate ca niciodata, te-am luat in brate verificand ca nu cumva, in fata mea, sa se afle o holograma, te-am strans tare, in acele momente, dorindu-mi cu adevarat sa nu te mai pierd nici macar pentru o secunda…
Aceasta revedere m-a facut sa cred ca iubirea la distanta exista! Doar ca in cazul nostru, distanta nu se masoara in kilometrii ci in secunde, minute, ani iar singurul lucru care ne mai desparte ramane… un singur univers.

PS. Te iubesc!

Tagged

About Mihai Viorel Dragomir

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.