Sa ma autojudec? Nu am facut-o niciodata, dar oare merit asta? Daca da, ar fi bine sa incerc?
Mereu am cautat raspunsuri la intrebarile pe care mi le puneam, uneori cautam prea mult si nu gaseam nimic, alteori cautam la suprafata si ingropam orice urma de intrebare.
Asta m-a facut, cu timpul,sa judec mai mult rational decat cu sufletul. Desi, nu i-as face rau nici macar unei muste, ratiunea mi-a ingenuchiat sufletul de multe ori, si eu am lasat ca totul sa decurga in interiorul meu,precum o lupta.
Daca organismul meu ofera rezistenta, atunci al meu, trebuie sa se rezume mai mult la cea interioara.
Am calcat de multe ori peste suflet, ascultandu-mi ratiunea. Mereau m-am contrazis cu mine,dar, uneori, asta a fost bine.
Atunci cand se intampla ceva si luam deciziile cu mintea, mi le asumam – in cazul in care nu iesea precum doream, dar daca alegeam cu sufletul, in cazul esecului, imi parea rau.
Iata ca exista si un lucru bun in treaba asta…
Am ajuns sa privesc platonic atunci cand vine vorba de probleme,fiindca de fiecare data caut o rezolvare si indiferent de cat dureaza, o gasesc.
Mi-am asumat intotdeauna faptele, fiindca erau ale mele, chiar daca unele erau bune sau unele rele, dar indiferent de situatie, nu am mintit. Daca imi place sa joc un joc, il joc cu cartile pe fata; si din esec se naste o victorie fiinca nu conteaza ce carti avem in mana, ci cum jucam cu ele.
De ce sufletul este impotriva mintii si invers? Parca am devenit un mic robotel, pregatit sa faca orice dar numai de suflet sa nu asculte pentru a nu suferi din pricina altora. Mai bine sufar din pricina mea decat sa sufar din pricina altor oameni, fiindca, in general, pentru un om, nu trebuie sa suferi. Omul este o fiindca cu multe fete, indiferent de cat de prieten ti-ar parea sau nu.
De ce am ales sa fiu sincer,intr-o lume plina de minciuni? De ce am ales sa privesc platonic,o lume plina de bogatii? s.a.m.d.
Nu gasesc raspunsuri, dar stiu ca singurul lucru pe care il mai simt si-l impartasesc cu sufletul, este: iubirea!
Mintea comploteaza cu sufleteul, insa daca sufletul este implinit, mintea se va supune. Fiecare dintre noi la un moment dat ne autojudecam, asta ne e firea. Insa depasirea momentelor mai putin bune conteaza sa le luam ca pe niste reusite. Iar iubirea…iubirea este suprema, sublima, infinita…si merita impartasita!