Am sters geamul aburit sperand sa te zaresc in decorul indepartat. Inima pulsa cu atata energie iar plamanii inghiteau o cantitate de doua ori mai mare de aer iar creierul… saracul de el, nici nu mai stia ce gandea. Stiam doar ca au trecut 5 minute peste ora stabilita si nu apari de nicaieri.
As astepta si 50 de minute numai sa apari, sa-ti vad chipul in indepartate, parul acela blond care se rasfira la fiecare adiere de vant, acel trup zvelt si frumos ca un templu, de parca Dumnezeu a inceput licoarea frumusetii cu tine si a terminat-o in restul lumii.
Nu lasa asteptarea asta rece sa devina si mai rece…
Nu lasa aceasta inima sa astepte cand ea iubeste…
Nu ma lasa sa zac in asteptare pentru ca sunt in stare sa te astept toata viata…
Cât de frumos ai scris!