Uncategorized

Haine…haine…haine

Haine? mmm… Mama întotdeauna a fost cu ele. Când eram mic, aveam mai multe haine decât jucării. Mă rugam de ea să-mi cumpere o jucărie. Pe majoritatea nu prea le purtam, eram prea mic, nu eu făceam cumpărăturile ci ea şi nu-mi cumpăra întotdeauna ceva care să-mi placă mie, conta să-i placă ei. În viziunea ei, toate erau perfecte. „Îmbracămintea e o artă”, îmi spunea ea „…şi este cu adevărat valorificată de persoana care o poartă”. Da, sigur… iar marmota a învelit pinguinul în staniol. Aşa era, nu?

Anii au trecut, îmi cumpăr singur hainele. Nu îmi cumpăr cele mai sofisticate haine şi-mi plac hainele largi. Zilele le îmbin în clasicul blug cu tricou/bluză sau la evenimente mă îmbrac într-o ţinută office. Atât… Eu nu-mi cumpăr haine doar să am, să fie acolo la număr. Ţinuta perfectă pentru mine este ţinuta în care mă simt bine.
Trebuie doar să fie curată, calcată şi să arate bine. Sigur le-ar scade magazinelor vânzările dacă majoritatea ar fi ca mine şi sigur le-ar creşte dacă majoritatea ar fi ca mama.
Dimineaţa când mă trezesc mă uit în agendă să văd ce activităţi am pentru a ştii cu ce să mă îmbrac. Azi o ardem ca gaşcă prin oraş degeaba. Merge un sfânt tricou şi o pereche de blugi miruită de soartă. În căutarea abstractului, specialului, uităm să mai observăm clasicul. Sunt de modă veche, cel puţin la gusturile în materie de haine. Pe mine simplul şi clasicul mă atrag, aşa sunt eu, aşa suntem noi…bărbaţii, poate sunt şi din specia noastră exemplare care au un ritual întreg până-şi aleg hainele cu care să se îmbrace sau au gusturi d’astea prea fine în materie de haine. Pun preţ mai mare pe mine decât pe haine. Este adevărat că hainele creează o primă impresie dar şi noi o facem, iar în fond, o persoană stă cu noi şi/sau vorbeşte cu noi nu cu hainele de pe noi. E un cerc vicios aici…
Oamenii care-şi cumpără haine tot timpul doar să fie în ton cu moda, consider că ori au haine pe creier, ori au prea mulţi bani şi trebuie să scape cumva de ei. Avem grijă să cumpărăm, dar mai bine nu le îngrijim pe cele pe care le avem şi cu banii ceilalţi putem face altceva?
La evenimente nu m-am prezentat cu haine noi. La concursul de creaţie literară de-acum patru ani, m-am prezentat într-o ţinută office în prima zi iar în a doua zi m-am prezentat în tricou şi blugi. Eu am avut impact asupra publicului, nu hainele. Ei mi-au acordat premiul pentru ceea ce am făcut acolo, nu pentru hainele purtate. Am purtat haine în care m-am simţit confortabil…
Felul cum sunt întreţinute hainele este cel mai important. Hainele pot arăta ca noi după o perioadă foarte lungă de timp dacă sunt întreţinute cum trebuie. El este unul dintre prietenii mei, care mă ajută să-mi întreţin hainele călcate cum trebuie şi să arate perfect pentru ziua următoare:

L-am cumpărat din lista cu oferte şi promoţii deschise la categoria de electrocasnice. Îl cheamă Bosch şi ştie întotdeauna cât trebuie să se încălzească, pentru mine…..să-mi facă hainele PERFECTE. Eu l-am ales, fiindcă a ştiut să iasă în evidenţă prin design dar şi prin proprietăţile sale tehnice.

Omul poartă haina, nu haina pe om. Însă chiar dacă nu punem mare preţ pe haine, trebuie să fim întotdeauna atenţi la ceea ce alegem, fiindcă ceea ce purtăm (fie că e nou sau vechi), reprezintă o bucăţică din noi.

Articol scris pentru SuperBlog 2013.

Tagged

About Mihai Viorel Dragomir

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.