Uncategorized

Taramul Kolok – minunata lume din pietre semipretioase

Suntem in anul 435 d.Hr in taramul Kolok, taram care este condus de marele imparat Alva-an-Ducas; un imparat al carui nume era cunoscut pe toate hotarele datorita maretiei imperiului pe care il conduce, pentru austeritatea sa si pentru detinerea imensa de bijuterii din pietre semipretioase si argint.
Acesta avea peste o mie de slugi care ii erau alaturi la fiecare pocnitura de deget si care erau pregatiti sa-l slujeasca pana la ultima suflare.
Insa, marele imparat era foarte bolnav si se temea ca tronul sa nu fie ocupat de altcineva, fiindca regulile imparatiei spuneau ca fiul imparatului sa fie casatorit pentru a putea ocupa tronul, dar fiul imparatului era inca singur.
Acest lucru l-a facut pe imparatul Ducas sa-si cheme fiul si sa-i spuna:

– Tinere printe, Kodin! Sfarsitul meu se apropie iar tu trebuie sa fii cel ce-mi ocupa locul. Ia calul meu cel mai bun si voi pune slujitorii sa-ti aduca toate proviziile necesare pentru calatorie, fiindca vei fi nevoit sa pleci in misiunea pentru ocuparea tronului.
– Tata!, in ce consta aceasta misiune?
– Fiule, in primul rand trebuie sa strabati padurea Ageea si sa ajungi pe taramul Osiilor, taram plin cu bijuterii din chihlimbar, iar tu o vei alege pe cea mai stralucitoare si te vei duce la castelul imparatului Vosin si vei cere in casatorie pe una din fetele imparatului. Dar inainte de a te aventura in misiune, asculta sfatul meu: fereste-te de rosu!
Marele imparat Ducas ia sabia si i-o inmaneaza fiului spre reusita zicand:”Orice obstacol de vei intalni, de aceasta sabie va muri”.

Tanarul print incaleca pe sa si pleaca de la palatul tatalui sau fara sa priveasca in urma, stiind ca viitorul lui, viitorul imparatiei si dobandirea coroanei regale stateau atarnate de reusita acestei misiuni. Astfel, ajuns in padurea Ageea, soarele s-a ascuns dupa nori si ploaia a inceput sa cada torential, rasfrangand si ultimul grad de vizibilitate.
Era tare greu sa asculti sunetele ce semnalau pericolul din jur datorita ploii, dar printul era foarte atent la fiecare miscare pe care o facea. Deodata, din tufisuri, mici creaturi devoratoare au sarit si s-au repezit la calul printului.
Acesta scoate sabia sarind de pe cal si reteaza fiecare cap al micilor creaturi, care erau pericolul principal pe perioada traversarii acelei paduri, asa ca tanarul print decide sa mearga pe langa cal pentru a evita orice alt nefericit accident.
La iesirea din padurea Ageea, soarele a reaparut pe cer si incalzea teaca sabiei pusa la braul printului, sabie plina de sangele micilor creaturi, dar care era cel mai bun tovaras de calatorie si reprezenta metoda de aparare impotriva pericolelor.
Ajung pe taramul Osiilor, printul leaga calul de un pom si priveste la „averea” ce il inconjoara. Dintre lanurile de pietre semipretioase, se zareste un cap de sarpe care il cheama la el.
– Salutare tinere print si bine ai venit! Sunt sigur ca viitoarea ta sotie o sa-i placa ce-i vei alege. Dar pentru ca viitoarea ta sotie sa fie multumita, priveste in stanga iar la baza stejarului ce-l vezi, vei gasi bijuterii cu pietre semipretioase rosii foarte frumoase care o va multumi pe tanara printesa.
La vorbele sarpelui, tanarul print si-a amintit de sfatul tatalui sau de a se feri de rosu, apoi isi da seama ca sarpele vrea sa-l pacaleasca, asa ca scoate sabia si ii taie capul.
Acesta priveste in parte total opusa si gaseste cateva coliere superbe, din care alege unul, il pune in traista si pleaca spre castelul imparatului Vosin.

La sosirea acestuia la castel, tanarul print striga: ” Sunt marele print Alva-An-Kodin, fiul imparatului Alva-An-Ducas, marele conducator al imperiului Kolok, mostenitorul tronului si al coroanei regale si al VIII-a mare conducator al marelui imperiu.”
La acest strigat al printului, usile castelului au fost deschise larg iar unul dintre pasii acelui castel, il conduce pe tanarul print la marele imparat Vosin.
La vazul printului Kodin, marele imparat Vosin spune:
– Marite print! Stim de sosirea ta aici; vestea despre starea de sanatate a tatalui tau curge prin urechile intregilor popoare. Sper ca una din fetele mele sa-ti fie destinata sa conduci imperiul alaturi de ea.
Astfel, marele imparat Vosin porunceste ca cele 4 fete pe care le are sa fie aduse imediat, pentru a fi vazute de print.
In momentele de asteptare, o mica discutie se firipa intre cei doi:
– Sper ca ai facut o alegere potrivita si nu te-ai lasat influentat, marite print! fiindca fiicele mele reprezinta comoara mea.
– Marite imparat! Sfaturile tatalui meu m-au indrumat toata calatoria iar gandul lui mi-a fost sfetnic cand am facut alegeri.
La sosirea fetelor de imparat, tanarul print scoate colierul din traista, il ia si il pune pe gat celei mai mari dintre  fetele imparatului, o printesa cu parul rosu precum focul dar ochii albastrii precum cerul, la care tanarul print spune:
– De mi-a fost sortit vreodata sa fiu cerul pentru Pamant, atunci de voi alege stramb, sa ard in focul destinului, inseamna ca tu esti cea care trebuie sa-mi fie sotie si viitoare conducatoare al marelui imperiu.
La auzul acestor cuvinte, marele imparat Vosin a fost tare nedumerit si a spus:
– Dar nu ti-a spus tatal tau sa te feresti de rosu?
– Ba da, , dar focul ce arde in parul frumoase printese, arde si in inima mea la vazul acestor ochi albastrii si la frumusetea trupeasca…. iar colierul ce tocmai ti l-am pus la gat este colierul iubirii si al destinului, colier ales de mine din sutele vazute pe taramul Osiilor.
Acesta o ia pe tanara fata si se intoarce cu ea la castel, unde, in cel mai scurt timp, cei doi au fost cununati iar tatal marelui print s-a stins din viata dupa doar doua zile de la cununia celor doi.
La conducerea noului imperiu, sta tanarul print pe nume Alva-an-Kodin si frumoasa lui sotie cu ochii ca cerul si parul ca focul, fata imparatului Vosin, pe nume Diana.

Tagged

About Mihai Viorel Dragomir

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.