Uncategorized

Povestea unei vechi carti

Stateam intins pe o canapea si priveam la coperta verde a cartii lasata pe o masa, decojita putin in parti, de la trecerea anilor si zaream pe coperta scris in an: 1832.
Spuneam ca este o carte de istorie, doar ca acea coperta o trada si am intins mana fara sa ma ridic si am luat-o.
Desi coperta arata foarte bine, la deschiderea ei, foile erau ingalbenite de vreme si observ anul in care aceasta a fost tiparita, si acolo am gasit explicatia deteriorarii.
Scrisul inca era vizibil, dar in goana dupa cartile noi pe care ador sa le miros atunci cand le primesc, am pus cartea pe masa acolo unde am gasit-o.
Dupa cateva minute adorm pe canapea…
Dimineata ma trezesc cu o bataie puternica in usa, era un prieten de familie care a venit prin vizita. Acesta se aseaza pe un fotoliu iar eu il servesc cu o cafea. In timpul discutiei noastre, el a observat cartea de pe masa si mi-a spus: „Pe bune, ai aceasta carte?”

Eu: mmm, daaa… Am gasit-o ratacita prin biblioteca, cine stie de cati ani este acolo si n-am zarit-o.
Cu totul ca mi se parea imposibil aceasta situatie fiindca zilnic, desfasuram activitati la acea biblioteca: citeam, verificam cartile,le stergeam, le asezam etc.
Eu, in continuare…:Nu ma prea intereseaza cartea, nici nu-mi vine sa o citesc la cum arata…
El: Astea sunt adevaratele carti.
M-a pufnit rasul zicand: „Pe bune? Inseamna ca inca traiesti in acea vreme”
El:Inca traiesc! In momentele cand ma afund in ele…
Eu: Cum doresti! Poti sa o iei, iti apartine…
Dupa 2 saptamani, intamplarea face sa ma intalnesc din nou cu prietenul nostru de familie si ne-am asezat sa bem ceva, el o bere, eu un suc (nu consum nici pic de alcool) si dupa cateva minute de discutie ce pareau mai degraba un intro, mi-a multumit pentru carte si mi-a spus ca i-a placut la maxim cartea si incepe sa-mi povesteasca din carte.Dupa 5 minute in care a inceput sa povesteasca din ea, am ramas POKER FACE!
Eu: Pe bune? Asta e cartea pe care ti-am dat-o eu?
El:Da… 
Eu: -_- Eram cuprins de actiunea cartii sau poate el are capacitati dezvoltate pentru povestire.
Unde este morala: Nu judeca cartea dupa coperta? -_- Eu nu am judecat-o dupa coperta, am judecat-o dupa foile ingalbenite de vreme si poate si asta este lectia pe care trebuie sa o invatam: In fuga noastra dupa ultimele carti aparute, ignoram adevaratele carti care singura lor vina este faptul ca au rezistat atatia ani!

Tagged

About Mihai Viorel Dragomir

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.