Uncategorized

O Doină cu Farmec

– Neaţa…
– Neaţa, draga mea şi nu te mai uita aşa…
– Aşa cum?
– Te-ai trezit cu faţa la mine, doar sunt perna ta. Dimineaţa nu mai ai tenul de catifea.
– Scuză-mă, draga mea. Nu am crema lângă mine, deci nu te mai uita.
– Hai trezeşte-te şi aranjează-te, nu mai sta aşa. Să ai o zi cu farmec, draga mea.

M-am trezit în picioare, m-am scos din pijamale
Mi-am luat papucii în picioare, m-am îmbrăcat ca atare
Am păşit pe coridoare şi-am ajuns la baie,
Mi-am făcut un duş, ce-am făcut azi-noapte, oare?

Plângea şi duşul atunci când mă vedea,
La naiba, unde-i crema mea?
O caut peste tot: „nu e nici aicea”,
Offf, mă spăl pe dinţi şi plec aievea.

Mi-am pus teneşii-n picioare, celularul îmi suna
Era cea mai bună prietenă a mea,
– Doina, dragă, ne-ntâlnim la o cafea?
– Da dragă, dar mai întâi să-mi iau Doina mea.

O caut prin dulap, rafturi şi pân’ la şifonier şi tot degeaba. Unde am pus-o? Unde am pus-o? Offf, doar nu pot ieşi aşa pe uşă, dar trebuie… am treabă şi i-am promis că ies şi la o cafea înainte de toate. Se aud ciocănituri în uşă…Am deschis.
– Bună, Doina. Ce faci? Vai dragă, aranjează-te şi tu înainte să ieşi din casă…
– Lasă astea. Neaţa şi ţie. Îmi caut crema, dar nu o găsesc. Ajută-mă să o caut, e de rău… şi perna m-a certat în dimineaţa asta.
– Şi eu aş fi făcut-o…
– mmmmhhhh….
– Nu mă mai privi aşa urât, a fost o glumă…

După îndelungi căutări….
Prietena mea s-a aşezat pe fotoliu şi a pornit televizorul, eu încă o căutam şi-i aminteam faptul că urma să mă-ntâlnesc cu o altă prietenă la o cafea. Dintr-o dată, ea spune:
– Uite-ţi fată Doina
– Ce? Unde?
– UITE….

– Se pare că e vorba de o colaborare Krem-ăită aici.
– Termină cu glumele şi hai să mergem, ies şi-aşa
Am invitat-o şi pe ea la cafea cu noi. Când am ajuns acolo, ne-am aşezat la masă şi imediat mi-a reproşat.
– Ce-ai făcut azi-noapte, fată? Uită-te cum arăţi…
– Ai măă, lasă-mă, am o zi tare naşpa.
– Cum? De ce?
– Nu-şi găseşte crema, a spus Deea.
– Aaaaa… Cred că atragi atenţia azi (a spus-o râzând)
– Da, numai aşa întorc şi băieţii capul…în sensul invers.
Cele două râdeau iar eu îmi bagam capul în sân…nu-mi plăcea de mine. Dacă viaţa face farse, asta este una foarte proastă. Cine ar lăsa o fată aşa?
Au început să se uite una la cealaltă, se-atingeau cu coturile şi râdeau. Nu pricepeam nimic…
– Ce e?
Hahahahahaha…..hahahhahhahaha
– Ce e măi?
Şi începe uşor şi scoate crema din geantă, râzând de mine.
– Tuuuuuuu? Aşa-mi eşti prietenă?
– Stai dragă, că nu eu. Deea ţi-a luat-o ieri când a fost la tine, de aceea s-a şi reîntors azi la tine, să fie sigură de treabă. Mai ţii minte farsa facută de tine anul trecut? Eeeee…asta a fost răzbunarea, dar stai liniştită, eşti plină de Farmec.
– Despre care Doina vorbim? :))

Articol scris pentru SuperBlog 2013.
Tagged

About Mihai Viorel Dragomir

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.