O carte pe care am asteptat-o si am primit-o de la o colaboratoare a revistei Orizonturi Literare. Este vorba de Gabriela Ana Balan, autoarea cartii „Labirintul de cristal”, careia ii multumesc din suflet pentru aceasta carte. Am citit-o cu mare drag si inima deschida. Poeziile ei imbina frumusetea cu naturalul. Tot mediul este atat de…omenesc. Versurile imbraca forme diferit, dar intotdeauna comunica intre ele pentru a forma un intreg. Sa lasi asa urme de emotie si pasiune pe o foaie alba, inseamna cu adevarat arta literara.
Ca orice carte care imi cade in mana, sunt sceptic la inceput, dar aici nu a mai fost aceasta problema. Dupa cartea de debut „Imparatul de ceara”, carte in care am descoperit un nou fel de poezie si cand spun asta, ma refer la faptul ca fantasticul a fost feliat si asezat pe paine sau daca e nevoie sa ma adaptez situatiei, feliat pe fiecare pagina si servit cu portia si cu cat servesti mai multa, cu atat de saturi mai mult. Si chiar aceasta carte are capacitatea de a te satura de lectura, atat de buna e, dar cu toate astea, ai mai dori o portie. Dupa ce am citit acea carte, m-am asteptat imediat la o continuare. Dupa un timp, a sosit. Consider „Labirintul de cristal” o continuare a ceea ce a inceput autoarea sa descrie in prima carte si m-am asteptat la ceva mai bun iar asta am primit, declarandu-ma pe deplin multumit de lectura buna pe care am avut-o in maini si pe care am finalizat-o de citit in doua zile. Constat si o evolutie a poeziilor fiindca in aceasta carte, am gasit un act artistic, un peisaj care ni se da senzatia ca-l cunoastem din primele poezii, dar pe care reusim sa ni-l conturam cu fiecare poezie citita. Ca un joc de puzzle pe care-l completam cu fiecare pagina rasfoita.
Am avut placerea de a ma semna pe aceasta carte si de a spune cateva lucruri din suflet. Cei care au cumparat sau cumpara cartea, o sa-mi gaseasca numele pe acolo. Acum am placerea de a redacta acest articol si de incuraja oamenii sa cumpere aceasta carte fiindca…MERITA!
