Uncategorized

Concertul vietii

Simteam sub talpile calde fiecare imperfectiunii a scandurii aflate pe scena moarta de atata vreme. Simteam o raceala pe sira spinarii de fiecare data cand priveam in jur si observam scaunele goale.
Toti acei oameni care inainte stateau si aplaudau pe ele s-au dus fiindca timpul nu a iertat pe nici-unul dintre noi, nici pe mine, chiar daca acum sunt singur pe scena si privesc sala goala, o fac cu 40 de ani mai in varsta.
Am imbatranit, tenul nu mai este acela ca la 20 de ani iar parul in cap mi s-a albit.
Doar pianul de langa mine nu a fost afectat de trecerea anilor, ci doar de praful asezat lent pe el, precum fulgii timpului asezati peste trupurile noastre firave.
Astazi am ajuns sa aud amagitorul sunet de liniste moarta, fiindca tot ceea ce ieri mi-a existat in suflet, scena a stins pana si ultimul rand de aplauze.

Tagged

About Mihai Viorel Dragomir

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.